La serva padrona

La serva padrona
28 decembrie 2022, ora 19:00
Teatrul Odeon

Uberto este un burlac bogat, iar Serpina și Vespone sunt servitorii săi.

PRIMUL INTERMEZZO

O cameră. Uberto, îmbrăcat pe jumătate și servitorul său, Vespone. Mai târziu intră și Serpina

Aria: Aspettare e non venire

UBERTO: Aspettare e non venire, Stare a letto e non dormire, Ben servire e non gradire, Son tre cose da morire.

UBERTO: Să tot aștepți și să nu vină nimeni, să stai în pat, dar fără să dormi, să lucrezi bine, însă fără să fii plătit; aceste trei lucruri îmi vor aduce moartea!

Recitativ: Quest’e per me disgrazia

UBERTO: Questa è per me disgrazia; Son tre ore che aspetto, e la mia serva portarmi il cioccolatte non fa grazia, ed io d’uscire ho fretta. O flemma benedetta! Or sì, che vedo che per esser sì buono con costei, la causa son di tutti i mali miei.

UBERTO: Aștept de mai bine de trei ore, însă nici până acum servitoarea nu a catadicsit să îmi aducă ciocolata pe care am cerut-o… Și e timpul să plec! Oh, binecuvântată răbdare! Acum realizez faptul că îngăduința pe care o am față de servitori este cauza tuturor relelor care mi se întâmplă!

(o strigă pe Serpina la marginea scenei)
Serpina! Vien domani.
Serpina! Haide, astăzi!

E tu altro che fai? A che quieto ne stai come un balocco? Come? che dici? eh sciocco! Vanne, rompiti presto il collo. Sollecita; vedi che fa. Gran fatto! Io m’ho cresciuta questa serva piccina. L’ho fatta di carezze, l’ho tenuta come mia figlia fosse! Or ella ha preso perciò tanta arroganza, tatta è sì superbona, che alfin di serva diverrà padrona.
Ma bisogna risolvermi in buon’ora… E quest’altro babbion ci è morto ancora.

(către Vespone) Și tu ce faci? De ce stai ca prostul? Ce? Ce-ai zis? Idiotule! Dă-i drumul de aici! Du-te și vezi ce face și unde e! Eu am crescut-o… această micuță servitoare. Am răsfățat-o, am crescut-o ca pe propria mea fiică. Dar acum… a devenit așa de arogantă, așa de încrezută, din servitoare parcă a devenit o stăpână.
Dar… trebuie să iau măsuri, înainte de a fi prea târziu! Iar idiotul ăsta este la fel de inutil.

SERPINA: L’hai finita? Ho bisogno che tu mi sgridi? E pure Io non sto comoda, ti dissi.

SERPINA (către Vespone): Ai terminat? M-am săturat să mă tot deranjezi! Și ți-am tot spus că sunt ocupată!

UBERTO: Brava!

SERPINA (a Vespone): E torna! Se il padrone ha fretta, non l’ho io, il sai?

SERPINA (către Vespone): Vino înapoi! Domnia sa se grăbește, nu eu!

UBERTO: Bravissima.

SERPINA (a Vespone): Di nuovo! Oh tu da senno vai stuzzicando la pazienza mia, e vuoi che un par di schiaffi alfin ti dia. (batte Vespone)

SERPINA (către Vespone): Deja îmi pui prea mult răbdarea la încercare! Mai vrei una după ceafă? (îl bate)

UBERTO: Olà, dove si sta? Olà, Serpina! Non ti vuoi fermare?

UBERTO: Alo! Ce faci? Unde te crezi? Oprește-te!

SERPINA: Lasciatemi insegnare La creanza a quel birbo.

SERPINA: Lăsați-mă să îl învăț pe idiotul ăsta bunele maniere!

UBERTO: Ma in presenza del padrone?

UBERTO: Dar totuși… în fața stăpânului?

SERPINA: Adunque perch’io son serva, ho da esser sopraffatta. Ho da essere maltrattata? No signore, voglio esser rispettata, voglio esser riverita come fossi padrona, arcipadrona, padronissima.

SERPINA: Așa deci… oricine face ce vrea cu mine, pentru că eu sunt servitoare!? Toți mă tratează cu lipsă de respect! Nu, domnule! Vreau să fiu respectată și venerată, ca o doamnă de viță nobilă, ca o soție a unui nobil, ca o adevărată stăpână!

UBERTO: Che diavol ha vossignoria illustrissima? Sentiam, che fu?

UBERTO: Ce naiba mai e și asta? Ce vrei să spui? Ce s-a întâmplat?

SERPINA: Cotesto impertinente…

SERPINA: Idiotul ăsta…

UBERTO: Questo? tu… (accennando a Vespone)

UBERTO: Ăsta? Tu… (arătând spre Vespone)

SERPINA: Venne a me…

SERPINA: A venit la mine…

UBERTO: Questo, t’ho detto?

UBERTO: Ăsta, zici tu?

SERPINA: E con modi sì impropri…

SERPINA: Și cu obrăznicie…

UBERTO (a Vespone): Questo, questo… Che tu sii maledetto.

UBERTO (către Vespone): Ăsta, ăsta…! Să fii blestemat!

SERPINA: Ma me la pagherai.

SERPINA: O să plătești pentru asta!

UBERTO: Io costui t’inviai…

UBERTO: Eu l-am trimis ca să te aducă la mine…

SERPINA: Ed a che fare?

SERPINA: Pentru ce?

UBERTO: A che far? Non ti ho chiesto Il cioccolatte, io?

UBERTO: Pentru ce?! Nu ți-am cerut să îmi aduci ciocolata?

SERPINA: Ben, e per questo?

SERPINA: Așa… și ce?

UBERTO: E m’ha da uscir l’anima aspettando che mi si porti?

UBERTO: Și trebuie să aștept pentru asta o veșnicie?

SERPINA: E quando voi prenderlo dovete?

SERPINA: Când doriți să o aduc?

UBERTO: Adesso. Quando?

UBERTO: Acum, bineînțeles! Când, oare?

SERPINA: E vi par ora questa? è tempo ormai di dover desinare.

SERPINA: Și sunteți sigur? Urmează să serviți prânzul în curând.

UBERTO: Adunque?

UBERTO: Și ce?

SERPINA: Adunque? Io già nol preparai voi di men ne farete, padron mio bello, e ve ne cheterete.

SERPINA: Și ce?!… Încă nu l-am pregătit: nu veți servi prânzul și va trebui să vă descurcați fără. Obișnuiți-vă cu ideea, dragul meu stăpân.

UBERTO: Vespone, ora che ho preso il cioccolatte già. Dimmi: buon pro vi faccia e sanità (Vespone ride).

UBERTO: Vespone, cred că este deja ora la care ar fi trebuit să-mi beau ciocolata. Așadar, urează-mi sănătate și să-mi fie de bine! (Vespone râde).

SERPINA: Di chi ride quell’asino?

SERPINA: De ce râde măgarul ăsta?

UBERTO: Di me, che ho più flemma d’una bestia. Ma bestia non sarò, più flemma non avrò, il giogo scuoterò, e quel che non ho fatto alfin farò!!

UBERTO: De mine! Pentru că sunt răbdător ca un bou. Dar nu mă voi comporta ca unul! Răbdare nu mai am! Îmi voi rupe jugul și voi face ceea ce nu am făcut până acum!

Aria: Sempre in contrasti

UBERTO (a Serpina): Sempre in contrasti con te si sta. E qua e là, e su e giù e sì e no. Or questo basti, finir si può.
(a Vespone) Ma che ti pare? Ho io a crepare? Signor mio, no.
(a Serpina) Però dovrai per sempre piangere La tua disgrazia, e allor dirai che ben ti sta.
(a Vespone) Che dici tu? Non è così? Ah! … che! … no! … sì, Ma così va!

UBERTO (spre Serpina): Mă contrazic mereu cu tine, și „aici”, și „acolo”, și „sus”, și „jos”, și „da” și „nu”; însă m-am săturat; voi pune capăt obrăzniciei.
(către Vespone) Dar tu ce crezi? Crezi că o să cad jos și o să mor pur și simplu? Dumnezeule, nu!
(spre Serpina) Iar tu vei avea destul timp să-ți deplângi rușinea și să accepți că asta meriți.
(către Vespone) Ce zici? Am dreptate? Ce? Nu? Da? Dar gata, așa e! Am dreptate!

Recitativ: In somma delle somme

SERPINA: In somma delle somme per attendere al vostro bene io mal ne ho da ricevere

SERPINA: Una peste alta, încerc să fac totul cât mai bine pentru binele dumneavoastră, însă nu am parte de pic de recunoștință!

UBERTO (a Vespone): Poveretta! la senti?

UBERTO (spre Vespone): Sărăcuța! I-auzi!

SERPINA: Per aver di voi cura, io, sventurata, debbo esser maltrattata?

SERPINA: Chiar trebuie să fiu tratată cu atâta lipsă de respect încercând să am grijă de dumneavoastră?

UBERTO: Ma questo non va bene.

UBERTO: Dar nu este așa!

SERPINA: Burlate, sì!

SERPINA: Vă bateți joc de mine!

UBERTO: Ma questo non conviene.

UBERTO: Chiar nu este așa!

SERPINA: E pur qualche rimorso aver dovreste di farmi e dirmi ciò che dite e fate.

SERPINA: Ar trebui să aveți măcar un strop de rușine pentru felul în care vă comportați și vorbiți cu mine!

UBERTO: Cosi è, da dottoressa voi parlate.

UBERTO: Ai dreptate! Vorbiți ca o profesoară.

SERPINA: Voi mi state sui scherzi, ed io m’arrabbio.

SERPINA: O să îmi ies din fire dacă vă mai bateți joc de mine!

UBERTO: Non v’arrabbiate, capperi, ha ragione.
(a Vespone) Tu non sai che ti dir? Va dentro, prendimi Il cappello, la spada ed il bastone, ché voglio uscir.

UBERTO: Nu vă ieșiți din fire. Doamne ferește! (către Vespone) Are dreptate. Ai rămas fără cuvinte? Dă-i drumul și adu-mi pălăria, peruca și bastonul, căci vreau să ies!

SERPINA: Mirate. Non ne fate una buona, e poi Serpina e di poco giudizio.

SERPINA: Ce idee splendidă! Și tu spui despre mine că sunt prostuță…

UBERTO: Ma lei che diavolo vuol mai dai fatti miei?

UBERTO: Ce dracu vrei să spui?

SERPINA: Non vo’ che usciate adesso, gli è mezzodì. Dove volete andare? Andatevi a spogliare.

SERPINA: Nu vreau să aud niciun cuvânt! Așa vreau eu! Nu mergeți nicăieri! Mă duc să încui poarta.

UBERTO: E il gran malanno che mi faresti…

UBERTO: Mă bagi în boale…

SERPINA: Oibò, non occorre altro. Io vo’ così, non uscirete, io l’uscio a chiave chiuderò.

SERPINA: Haida, de! Am să încui ușa pentru că așa vreau eu

UBERTO: Ma parmi questa Massima impertinenza.

UBERTO: Nu mi-a fost dat să văd mai mare obrăznicie!

SERPINA: Eh sì, suonate.

SERPINA: Oh, da! Sunați din clopoțel.

UBERTO: Serpina, il sai, che rotta m’hai la testa?

UBERTO: Serpina, știi ce dureri de cap îmi dai?

Aria: Stizzoso, mio stizzoso

SERPINA: Stizzoso, mio stizzoso voi fate il borïoso, ma non vi può giovare. Bisogna al mio divieto star cheto, e non parlare. E… Serpina vuol così. Cred’io che m’intendete, dacché mi conoscete son molti e molti dì.

SERPINA: Supărăciosule, supărăciosul meu. Faci pe îngâmfatul, dar nu am ce-ți face. Trebuie să faci așa cum spun eu, să stai liniștit și să nu vorbești. Sst… sst… Serpina așa vrea. Cred că mă înțelegi, fiindcă mă cunoști de foarte multă vreme!

Recitativ: Benissimo. Hai tu intenso?

UBERTO: Benissimo.
(a Vespone) Hai tu inteso? Ora al suo loco ogni cosa porrà vossignoria, ché la padrona mia vuol ch’io non esca.

UBERTO: Excelent!
(către Vespone) Ai înțeles? Du-te și pune toate astea la locul lor. După câte se vede, domnia sa a hotărât să nu îmi dea voie să ies.

SERPINA: Così va bene.
(a Vespone) Andate, e non v’incresca
(Vespone vuol partire e poi si ferma) Tu ti fermi? Tu guardi? Ti meravigli, e che vuol dir?

SERPINA: Așa, da! Și mai mult decât atât!
(către Vespone) Du-te și nu mai mormăi atât!
(Vespone dă să plece dar se oprește) De ce te oprești? Ce mai aștepți? La ce te uiți așa mirat?

UBERTO: Sì, fermati, guardami, meravigliati, fammi de’scherni, chiamami asinone, dammi anche un mascellone, ch’io cheto mi starò, anzi la man allor ti bacierò
(Uberto bacia la mano a Vespone)

UBERTO (către Vespone): Da, stai acolo, fii mirat, bate-ți joc de mine, fă-mă măgar, poți chiar să îmi dai și o palmă. Voi rămâne calm întru totul. Ba chiar am să îți sărut și mâna!
(Uberto îi sărută mâna lui Vespone)

SERPINA: Che fa… che fate?

SERPINA: Ce naiba faceți?

UBERTO: Scostati, malvagia. Vattene, insolentaccia. In ogni conto Vo’ finirla. Vespone, in questo punto trovami una moglie, e sia anche un’arpia, a suo dispetto io mi voglio accasare. Così non dovrò stare a questa manigolda più soggetto.

UBERTO: Du-te de aici, scorpie! Mi-a ajuns! (către Vespone) Vespone, vreau chiar acum, chiar în momentul ăsta să îmi găsești o soție, fie ea cea mai urâtă. Vreau doar să mă căsătoresc cât mai repede, căci cu scorpia asta nu mă mai înțeleg sub nicio formă!

SERPINA: Oh! qui vi cade l’asino! Casatevi, che fate ben; l’approvo.

SERPINA: Oh! Aici se complică situația! Căsătoriți-vă! Ce idee bună! Vă dau voie.

UBERTO: L’approvate? Manco mal, l’approvò. Dunque io mi caserò.

UBERTO: Îmi dai voie? Cu atât mai bine! Îmi dă voie ea… ca eu să mă căsătoresc!

SERPINA: E prenderete me?

SERPINA: Și mă veți lua pe mine?

UBERTO: Te?

UBERTO: Pe tine?

SERPINA: Certo.

SERPINA: Desigur.

UBERTO: Affè!

UBERTO: Vorbești serios?

SERPINA: Affè.

SERPINA: Chiar așa!

UBERTO: Io non so chi mi tien…
(a Vespone) Dammi il bastone… Tanto ardir!

UBERTO: Nu știu ce să…
(către Vespone) Dă-mi! Dă-mi bastonul… ce obrăznicie!

SERPINA: Oh! voi far e dir potrete che null’altra che me sposar dovrete.

SERPINA: Puteți să spuneți și să faceți orice doriți. Până la urmă mă veți lua de soție.

UBERTO: Vattene figlia mia.

UBERTO: Potolește-te, fata mea!

SERPINA: Voleste dir mia sposa.

SERPINA: Vreți să spuneți – soția mea.

UBERTO: O stelle! o sorte! Oh! Questa è per me morte.

UBERTO: Oh, Doamne! Femeia asta o să mă bage în mormânt!

SERPINA: O morte o vita, così esser dee: l’ho fisso già in pensiero.

SERPINA: Mort sau viu, asta se va întâmpla! Am știut dintotdeauna că așa va fi!

UBERTO: Questo è un altro diavolo più nero.

UBERTO: Este mai rea decât diavolul însuși!

Duet: Lo conosco a quegli occhietti

SERPINA: Lo conosco a quegli occhietti Furbi, ladri, malignetti, che, sebben voi dite no, pur m’accennano di sì.

SERPINA: Îmi dau seama, după acei ochișori, vicleni, hoțomani, pungași, că deși tu spui „nu”, ei totuși îmi spun „da”!

UBERTO: Signorina, v’ingannate. Troppo in alto voi volate, gli occhi ed io dicon no, ed è un sogno questo, sì.

UBERTO: Domnișoară, te înșeli amarnic. Îndrăznești să zbori prea sus, iar eu și ochii mei spunem „nu, nu”, iar ceea ce spui este doar un vis – „da, da”, acesta este un vis.

SERPINA: Ma perché? Non son io bella, Grazïosa e spiritosa? Su, mirate, leggiadria, ve’ che brio, che maestà.

SERPINA: Dar de ce? Nu sunt frumoasă? Nu sunt grațioasă? Nu sunt amuzantă? Ia privește, câtă grație, câtă viață, câtă eleganță!

UBERTO: (Ah! costei mi va tentando; Quanto va che me la fa.)

UBERTO: (Ah! Mă ispitește cât de mult poate, mă ademenește ca să fac cum spune ea!)

SERPINA: (Ei mi par che va calando.) Via, signore.

SERPINA: (Mi se pare că începe să cedeze…) Haide, domnule!

UBERTO: Eh! vanne via.

UBERTO: Ei! Dă-i drumul!

SERPINA: Risolvete.

SERPINA: Hotărăște-te!

UBERTO: Eh! Matta sei.

UBERTO: Ei! Ești nebună!

SERPINA: Son per voi gli affetti miei E dovrete sposar me.

SERPINA: Sun plină de pasiune pentru tine și trebuie să te căsătorești cu mine.

UBERTO: Oh che imbroglio egli è per me!

UBERTO: (Oh! Ce încurcătură! În ce situație mă pune!)

AL DOILEA INTERMEZZO

O cameră. Seerpina și Vespone, îmbrăcat în soldat. Uberto îmbrăcat pentru a ieși din casă.

Recitativ: Or che fatto ti sei dalla mia parte

SERPINA: Or che fatto ti sei dalla mia parte, usa, Vespone, ogn’arte: se l’inganno ha il suo effetto, se del padrone io giungo ad esser sposa. Tu da me chiedi, e avrai, di casa tu sarai il secondo padrone, io tel prometto.

SERPINA (către Vespone): Acum ești de partea mea. Nu trebuie să faci nimic, Vespone. Dacă șiretlicul meu dă roade și voi deveni soția stăpânului, vei primi drept răsplată orice dorești. Și îți promit că vei deveni al doilea stăpân al casei!

UBERTO: Io crederei, che la mia serva adesso, anzi, per meglio dir, la mia padrona, d’uscir di casa mi darà il permesso.

UBERTO: Eram aproape convins că propria mea servitoare, de fapt mai bine spus, stăpâna casei, îmi va da acum voie să plec.

SERPINA: Ecco, guardate: senza la mia licenza pur si volle vestir.

SERPINA (către Vespone): Uită-te la el! S-a schimbat de haine fără să îmi ceară voie!

UBERTO: Or sì. che al sommo giunta è sua impertinenza. Temeraria! E di nozze richiedermi ebbe ardir.

UBERTO: Obrăznicia ei este fără limite! Și mai are tupeu să vorbească despre căsătorie…

SERPINA (a Vespone): T’asconderai per ora in quella stanza E a suo tempo uscirai.

SERPINA (către Vespone): Ascunde-te aici deocamdată. Vei ieși la momentul potrivit

UBERTO: O qui sta ella. Facciam nostro dover. Posso o non posso? Vuole o non vuol la mia padrona bella?…

UBERTO: Este aici… poate totuși e mai bine să îi fac jocul. Am voie să ies, sau nu? Stăpâna mea dragă îmi îngăduie să plec sau nu?

SERPINA: Eh, signor, già per me è finito il gioco, e più tedio fra poco per me non sentirà.

SERPINA: Domnule, gata cu joaca. În curând nu te voi mai deranja deloc.

UBERTO: Cred’io che no.

UBERTO: Sper că nu.

SERPINA: Prenderà moglie già.

SERPINA: Deci, vă căsătoriți?

UBERTO: Cred’io che sì, ma non prenderò te.

UBERTO: Sigur că da! Dar nu cu tine.

SERPINA: Cred’io che no.

SERPINA: Nu, nu cu mine.

UBERTO: Oh! affatto cosi è.

UBERTO: Într-adevăr!

SERPINA: Cred’io che sì: fa d’uopo ancor ch’io pensi a’ casi miei.

SERPINA: Așa se pare. Acum trebuie să mă gândesc ce voi face eu.

UBERTO: Pensaci, far lo dei.

UBERTO: Tu doar asta faci mereu.

SERPINA: Io ci ho pensato.

SERPINA: M-am gândit mai bine.

UBERTO: E ben?

UBERTO: Și?

SERPINA: Per me un marito io m’ho trovato.

SERPINA: Mi-am găsit un soț.

UBERTO: Buon pro vi faccia. E lo trovaste a un tratto così già detto e fatto?

UBERTO: Exact ce îți trebuie! Și deja este totul stabilit?

SERPINA: Più in un’ora venir suol che in cent’anni.

SERPINA: Desigur! Se pot întâmpla mai multe într-o oră decât într-un secol!

UBERTO: Alla buon’ora! Posso saper chi egli è?

UBERTO: Foarte bine! Să fie într-un ceas bun! Pot și eu să știu cine este norocosul?

SERPINA: L’è un militare.

SERPINA: Este un soldat.

UBERTO: Ottimo affè. Come si chiamare?

UBERTO: Cum îl cheamă?

SERPINA: Il capitan Tempesta.

SERPINA: Căpitanul TEMPESTA!

UBERTO: Oh! brutto nome.

UBERTO: Oh, ce nume urât!

SERPINA: E al nome sono i fatti corrispondenti. Egli è poco flemmatico.

SERPINA: Iar numele lui spune multe despre temperamentul său. Este mai degrabă rece și indiferent.

UBERTO: Male.

UBERTO: Asta nu e bine.

SERPINA: Anzi è lunatico.

SERPINA: Și este și foarte pretențios..

UBERTO: Peggio.

UBERTO: Chiar mai rău!

SERPINA: Va presto in collera.

SERPINA: Și foarte ușor își iese din fire.

UBERTO: Pessimo.

UBERTO: Și mai rău!

SERPINA: E quando poi è incollerito, fa ruina, scompigli, fracassi, un via, via.

SERPINA: Și atunci când este furios, distruge totul în jurul său, aruncă tot în stânga și în dreapta și face ca toți dracii.

UBERTO: Ci anderà mal la vostra signoria.

UBERTO: Așadar… nu va fi bine deloc pentru tine.

SERPINA: Perché?

SERPINA: De ce?

UBERTO: S’è lei così schiribizzosa meco, ed è serva: ora pensa con lui essendo sposa. Senza dubbio Il capitan Tempesta in collera anderà e lei di bastonate una tempesta avrà.

UBERTO: Dacă tu ca servitoare ești atât de obraznică… gândește-te cum vei fi ca soție. Mai mult ca sigur Căpitanul Tempesta își va ieși din minți și îți va da o lecție strașnică cu bastonul său.

SERPINA: A questo poi Serpina penserà.

SERPINA: De asta se va ocupa Serpina mai târziu.

UBERTO: Me ne dispiacerebbe; alfin del bene Io ti volli, e tu ‘l sai.

UBERTO: Îmi va părea rău. Până la urmă, știi foarte bine că țin la tine.

SERPINA: Tanto obbligata. Intanto attenda a conservarsi, goda Colla sua sposa amata, e di Serpina non si scordi affatto.

SERPINA: Sunt recunoscătoare pentru asta. Ne vom lua rămas bun și ai grijă de tine. Fii fericit cu nota ta soție iubitoare. Și din când în când… poate te vei mai gândi la sărăcuța de Serpina.

UBERTO: A te perdoni il ciel: l’esser tu troppo borïosa venir mi fe’ a tal atto.

UBERTO: Ah, să te ierte cerul! Dacă nu ai fi fost atât de arogantă, nu am fi ajuns aici.

Aria: A Serpina penserete

SERPINA: A Serpina penserete qualche volta, e qualche dì e direte: Ah! poverina, cara un tempo ella mi fu. (Ei mi par che già pian piano S’incomincia a intenerir.) S’io poi fui impertinente, mi perdoni: malamente mi guidai: lo vedo, sì. (Ei mi stringe per la mano, meglio il fatto non puo gir.)

SERPINA: La Serpina te vei gândi. Uneori, în câte-o zi… și vei spune: Ah, sărăcuța… Dragă, o vreme… ea mi-a fost. (Ei, deja îmi pare că, încet-încet, începe să fie mișcat.) La Serpina te vei gândi. Uneori, în câte-o zi… și vei spune: Ah, sărăcuța… Sărăcuța, sărăcuța! Dragă, o vreme… ea mi-a fost. (Deja începe, da! Încet-încet, da… Începe să fie mișcat.) Dacă am fost obraznică… Iartă-mă! Știu că m-am purtat urât, știu asta, da. (De mână mă ia, mai bine decât atât nici că se putea!)

Recitativ: Ah! Quanto mi sa male

UBERTO: (Ah! quanto mi sa male Di tal risoluzione, ma n’ho colpa io.)

UBERTO: (Ah! Cât rău poate să îmi facă această decizie! Dar nu e vina mea)

SERPINA: (Di’ pur fra te che vuoi che ha da riuscir la cosa a modo mio.)

SERPINA: (Poate să spună ce vrea… tot eu voi avea ultimul cuvânt.)

UBERTO: Orsù, non dubitare, che di te mai non mi saprò scordare.

UBERTO: Gata, capul sus! Fii sigură că nu te voi uita.

SERPINA: Vuol vedere il mio sposo?

SERPINA: Ați vrea să îmi vedeți viitorul soț?

UBERTO: Sì, l’avrei caro.

UBERTO: Sigur, îmi doresc tare mult!

SERPINA: Io manderò per lui; giù in strada ei si trattien.

SERPINA: Mă duc să îl chem. Mă așteaptă afară în stradă.

UBERTO: Va’.

UBERTO: Mergi.

SERPINA: Con licenza.

SERPINA: Cu permisiunea voastră.

(Serpina iese)

UBERTO: Or indovina chi sarà costui! Forse la penitenza farà così di quanto ella ha fatto al padrone. S’è ver, come mi dice, un tal marito la terrà fra la terra ed il bastone.
Ah! poveretta lei! Per altro io penserei… Ma… Ella è serva… Ma… il primo non saresti… Dunque, la sposeresti?… Basta… Eh no, no, non sia. Su, pensieri ribaldi andate via. Piano, io me l’ho allevata: so poi com’ella è nata… Eh! che sei matto! Piano di grazia… Eh… non pensarci affatto… Ma… Io ci ho passïone, e pur… Quella meschina… Eh torna… Oh Dio! .. Eh, siam da capo… Oh! che confusione.

UBERTO: Mă întreb cum arată… poate că soarta o să o pedepsească pentru felul în care s-a comportat cu mine. Dacă e adevărat ce spune, probabil că viitorul ei soț o să-i dea câteva lecții de bune maniere cu bastonul său. Oh, sărăcuța de ea! Totodată mă gândesc… totuși, este doar o servitoare. Dar gândește-te că nu ești primul căruia i se întâmplă asta. Ai vrea să o iei de soție? Destul! Uită totul! Departe de mine aceste gânduri prostești! Dar stai… am crescut-o. Știu bine situația ei socială. Ai înnebunit? Liniște, pentru Dumnezeu! Nici să nu te gândești!
Dar dacă totuși o iubesc?
Dar apoi iarăși va începe cu obrăzniciile! Oh, Doamne! Apoi o vom lua de la capăt… Oh! Ce încurcătură!

Aria: Son imbrogliato io già

UBERTO: Son imbrogliato io già; ho un certo che nel core che dir per me non so s’è amore, o s’è pietà. Sento un che, poi mi dice: Uberto, pensa a te. Io sto fra il sì e il no fra il voglio e fra il non voglio, e sempre più m’imbroglio. Ah! misero, infelice, che mai sarà di me!

UBERTO: Sunt prins în capcană! Sunt prins în capcană! Sunt prins în capcană! Este ceva în inima mea și nu știu să spun exact ce e. Nu știu dacă este iubire sau milă. Cineva îmi șoptește: Uberto, gândește-te bine!
Este ceva în inima mea și nu știu să spun exact ce e. Nu știu dacă este iubire sau milă. Este acolo, da… nu știu ce să spun, nu știu ce să spun! Sunt prins în capcană! Cineva îmi șoptește: Uberto, gândește-te bine!
Trebuie să aleg între da și nu, sunt chinuit de indecizie și simt că din încep să devin din ce în ce mai confuz! Nenorocit ce sunt! Ce oare îmi va mai fi dat să trăiesc, ce oare urmează să mi se mai întâmple?
Sunt prins în capcană! Sunt prins în capcană! Sunt prins în capcană! Este ceva în inima mea și nu știu să spun exact ce e. Nu știu dacă este iubire sau milă. Cineva îmi șoptește: Uberto, gândește-te bine!
Este ceva în inima mea și nu știu să spun exact ce e. Nu știu dacă este iubire sau milă. Este acolo, da… nu știu ce să spun, nu știu ce să spun! Sunt prins în capcană! Cineva îmi șoptește: Uberto, gândește-te bine!

Recitativ: Favorisca, signor; passi

(Entra Serpina con Vespone in abito come sopra)

SERPINA: Favorisca, signor… passi.

(Serpina intră împreună cu Vespone îmbrăcat ca mai sus)

SERPINA: Vă rog, domnule, intrați!

UBERTO: Padrona. È questi?

UBERTO: Oh, stăpână! El este?

SERPINA: Questi è desso.

SERPINA: El este!

UBERTO: (Oh brutta cera! Veramente ha una faccia tempestosa).
E così, caro il capitan Tempesta, si sposerà già questa mia ragazza? O ben n’è già contento…
(Vespone accenna di sì)
O ben non vi ha Difficoltà?
(Vespone come sopra)
O ben… Egli mi pare Che abbia poche parole.

UBERTO: Oh, ce urâțenie! Și ce față „furtunoasă”! Deci, dragule Căpitan Tempesta, vrei să te căsătorești cu fata mea? Foarte bine! Ești fericit? Foarte bine! Și nu ai nicio îndoială? Foarte bine! […] Mie mi se pare că nu vorbește prea mult, nu-i așa?

SERPINA: Anzi pochissime.
(a Vespone) Vuole me?
(ad Uberto) Con permissïone.

SERPINA: Foarte, foarte puțin!
(către Vespone) Mă vrei?
Cu permisiunea voastră.

UBERTO: (E in braccio a quel brutto nibbiaccio deve andar quella bella colombina?)

UBERTO: (Și acum, porumbița mea scumpă va merge în brațele acestui hidos?)

SERPINA: Sapete cosa ha detto?

SERPINA: Știți ce a zis?

UBERTO: Di’ Serpina.

UBERTO: Spune-mi, Serpina!

SERPINA: Che vuole che mi diate la dote mia.

SERPINA: Ar vrea să îi dai zestrea mea!

UBERTO: La dote tua? Che dote! Sei matta?

UBERTO: Zestrea ta? Ce zestre? Ai înnebunit?

SERPINA: Non gridate, ch’egli in furia darà.

SERPINA: Nu țipați! Altfel, se va înfuria foarte tare!

UBERTO: Può dar in furia più d’Orlando Furioso. Che a me punto non preme.

UBERTO: Poate să se înfurie mai tare decât Orlando Furioso! Nu-mi pasă câtuși de puțin!

SERPINA: Oh! Dio! Vedete pur ch’egli già freme.

SERPINA: Oh, Doamne! Devine furios!

UBERTO (a Serpina): Oh! che guai! Va là tu, (Statti a vedere che costui mi farà…) Ben, cosa dice?

UBERTO (către Serpina): Oh! Ce văd? Haide, întreabă-l ce vrea de la mine. Ce a spus?

SERPINA: Che vuole almeno quattromila scudi.

SERPINA: Vrea cel puțin 4000 de galbeni.

UBERTO: Canchero! Oh! questa è bella! Vuole una bagattella! Ah! padron mio…
Non signore… Serpina… Che mal abbia. Vespone Dove sei?

UBERTO: Banditul! Asta-i bună! Vrea o nimica toată! Oh, Doamne! Nu, domnule! Serpina!… Du-te dracului!… Vespone, unde ești?

SERPINA: Ma, padrone il vostro male andate voi cercando.

SERPINA: Dar, stăpâne! Nu faci decât să înrăutățești lucrurile.

UBERTO: Senti un po’. Con costui hai tu concluso?

UBERTO: Ia ascultă: ai făcut vreun aranjament cu el?

SERPINA: Io ho concluso e non concluso. Adesso…

SERPINA: Ei bine, da și nu. Acum…

UBERTO: Statti a veder, che questo maledetto capitano farà precipitarmi.

UBERTO: Atenție, căci blestematul ăla de căpitan e în stare să mă aducă în sapă de lemn!

SERPINA: Egli ha detto…

SERPINA: A zis…

UBERTO: Che cosa ha detto? (Ei parla per interprete.)

UBERTO: Ce a zis? (Are nevoie de traducător)

SERPINA: Che, o mi date la dote di quattromila scudi, o non mi sposerà.

SERPINA: Ori îi dai cei 4000 de galbeni, ori nu se mai însoară cu mine.

UBERTO: Ha detto?

UBERTO: Asta a zis?

SERPINA: Ha detto.

SERPINA: Da.

UBERTO: E se egli non ti sposa a me ch’importa?

UBERTO: Și de ce ar trebuie să îmi pese mie că nu mai vrea să te ia de soție?

SERPINA: Ma che mi avrete a sposar voi.

SERPINA: Dacă nu mă ia de soție, va trebui să mă iei TU!

UBERTO: Ha detto?

UBERTO: Asta a zis?

SERPINA: Ha detto, o che altrimenti In pezzi vi farà.

SERPINA: A zis că o să te facă bucăți!

UBERTO: Oh! Questo non l’ha detto!

UBERTO: Hai, că nu are cum să fi zis asta!

SERPINA: E lo vedrà.

SERPINA: Vei vedea!

UBERTO: L’ha detto… Si, signora. Eh! non s’incomodi, che giacché per me vuol così il destino, or io la sposerò.

UBERTO: Da, asta a spus. Nu vă faceți griji, domnule! Dacă asta este voia sorții, mă voi căsători cu ea.

SERPINA: Mi dia la destra in sua presenza.

SERPINA: Ia-mă de mână în fața lui..

UBERTO: Sì.

UBERTO: Da.

SERPINA: Viva il padrone.

SERPINA: Trăiască stăpânul!

UBERTO: Va ben così?

UBERTO: Ești mulțumită acum?

SERPINA: E viva ancor Vespone.

SERPINA: Și trăiască Vespone!

UBERTO: Ah! ribaldo! tu sei? E tal inganno… Lasciami…

UBERTO: Oh, ticălosule! Tu erai? M-au înșelat! Lasă-mă!

SERPINA: E non occorre più strepitar. Ti son già sposa, il sai.

SERPINA: Oh, nu e nevoie să facem scandal. Sunt soția ta și știi foarte bine asta!

UBERTO: È ver, fatta me l’hai: ti venne buona.

UBERTO: Ei bine, într-adevăr! Îți stă bine!

SERPINA: E di serva divenni io già padrona.

SERPINA: Și așa… iată, servitoarea a devenit STĂPÂNĂ!

Duet: Per te ho io nel core

SERPINA: Per te ho io nel core il martellin d’amore che mi percuote ognor.

SERPINA: Pentru tine, am în inimă ciocănelul ce cheamă dragostea. Și care mă bate mereu.

UBERTO: Mi sta per te nel core con un tamburo amore, e batte forte ognor.

UBERTO: Pentru tine stă-n inima mea toba ce cheamă dragostea. Și care bate tare mereu.

SERPINA: Deh! senti il tippitì.

SERPINA: Ei, ascultă ciocănitul! Ascultă…!

UBERTO: Lo sento, è vero, sì, tu senti il tappatà.

UBERTO: Aud, e-adevărat! Tu ascultă bubuitul! Ascultă…!

SERPINA: È vero il sento già.

SERPINA: E-adevărat, se aude deja!

UBERTO: Ma questo ch’esser può?

UBERTO: Dar asta ce-ar putea fi? Ah, ce-ar putea fi?

SERPINA: Io nol so.

SERPINA: Eu nu știu.

UBERTO: Nol so io.

UBERTO: Nici eu nu știu.

A DUE: Caro. Gioia. Oh Dio! Ben te lo puoi pensar.

A DUE: Dragul meu soț!/Dragă soție! Oh, Doamne! Îți poți închipui ce este!

SERPINA: lo per me non so dirlo.

SERPINA: Să spun ce e, n-aș ști.

UBERTO: Per me non so capirlo.

UBERTO: Nu-mi pot închipui.

SERPINA: Sarà, ma non è questo.

SERPINA: Să fie… dar nu e asta!

UBERTO: Sarà, ma non è questo..

UBERTO: Să fie… nu e nici asta!

SERPINA: Ah! furbo, sì t’intendo.

SERPINA: Ah, șiretule! Ah, pricep…

UBERTO: Ah! ladra, ti comprendo… Mi vuoi tu corbellar.

UBERTO: Ah, hoațo! Te înțeleg…

A DUE: Mi vuoi tu corbellar.

A DUE: Tu vrei să râzi de mine! Da, vrei să râzi de mine!

Finale: Contento tu sarai

SERPINA: Contento tu sarai, Avrai amor per me?

SERPINA: Vei fi fericit? Mă vei iubi?

UBERTO: So che contento è il core E amore avrò per te.

UBERTO: Da, sunt fericit din toată inima! Și te voi iubi!

SERPINA: Di pur la verità.

SERPINA: Spune-mi adevărul!

UBERTO: Quest’è la verità.

UBERTO: Acesta este adevărul!

SERPINA: Oh Dio! mi par che no.

SERPINA: Îmi vine tare greu să cred!

UBERTO: Non dubitar, oibò!

UBERTO: Nu ai niciun motiv pentru care să te îndoiești.

SERPINA: Oh sposo grazïoso!

SERPINA: Oh, dragul meu soț!

UBERTO: Diletta mia sposetta!…

UBERTO: Soția mea scumpă!

SERPINA: Così mi fai goder.

SERPINA: Iată, acum sunt fericită!

UBERTO: Sol tu mi fai goder.

UBERTO: Cu tine sunt fericit.