#ecouri #serva

O cameră. Un tânăr se joacă la calculator cu căștile pe urechi. Se aude o bătaie în ușă. În cameră intră o tânără, trăgând un troler pe care se vede steagul Ucrainei. E clar, e o refugiată. Îi înmânează tânărului niște hârtii pe care acesta le studiază cu atenție. Apoi tânărul îi pune în mână un mop. De acum încolo va fi servitoare.
Așa începe în secolul XXI La serva padrona, certificatul de naștere al operei comice, compusă de Pergolesi în 1733, la numai 23 de ani.

„A fost o seară atât de plăcută! M-a scos din rutină și mi-a reîncărcat bateriile. Am simțit nevoia să vă spun asta.”

Călin Hera: Dacă Pergolesi ar fi avut smartphone
Va dentro, prendimi Il cappello, la spada ed il bastone, ché voglio uscir. (Foto: Dragoș Cristescu)

„5 stele din 5. O încântare de văzut și auzit”

Dana Cristescu: CLASIC_#LaServaPadronaRocks
A Serpina penserete…

Un eveniment artistic plin de prospețime, dătător de speranță și bunăstare spirituală, binevenit în contextul agitat al cotidianului bucureștean.

Marcel Frandeș: La Serva Padrona de Pergolesi-un modern intermezzo muzical, în premieră, la Sala Dalles
Or questo basti, finir si può.

Da, câtă fantezie contemporană plină de surprize: actualitatea Ucrainei, pandemia, chiar și vaccinul… s-au furișat și ele în narațiune, susținând-o inteligent și curajos. Exact aceste teme la zi, care i-ar speria pe temuții noștri critici muzicali, au fost acceptate convingător de un public entuziast.

Andrei Șerban: Mini-cronica unui diletant
Or questo basti, finir si può.

Dacă e să aleg ceva cu care voi rămâne de-a pururi după La Serva Padrona, este tandemul de onomatopee care redau inimile înamorate.

Tippitì, tippitì, tippitì!

Tappatà, tappatà, tappatà!

Adorabile și irezistibile, nu-i așa?

Iulian Fira: Tiptipiti Tabtabada

Lasă un comentariu